grijă
Etimologie
Din bulgară грижа (griža).
Pronunție
- AFI: /'gri.ʒə/
Substantiv
Declinarea substantivului grijă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | grijă | griji |
Articulat | grija | grijile |
Genitiv-Dativ | grijii | grijilor |
Vocativ | ' | ' |
- teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura.
- cauza îngrijorării cuiva.
- Fără nici o grijă pentru ...
- interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc.
- Grija față de generația în creștere.
- Manifestă multă grijă.
- I l-a dat în grijă.
Sinonime
- 1: îngrijorare
- 2: atenție, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. și Transilv.) câștigă
- 3: atenție, migală, protecție, prudență, vigilență; pază, seamă, (fig.) mână
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. vb.) A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva).
Expresii
- A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...)
- A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința
- A intra la griji = a începe să fie îngrijorat
- A-și îneca amarul/grijile/necazurile în băutură = a se apuca de băut (din cauza unei decepții, a unor supărări etc.)
Traduceri
gând ce provoacă neliniște, cauzat de o eventuală neplăcere sau primejdie
|
|
preocupare pentru cineva sau ceva
|
|