căminar
română
Etimologie
Din camănă (învechit „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < slavă (veche)) + sufixul -ar.
Pronunție
- AFI: /kə.mi'nar/
Substantiv
| Declinarea substantivului căminar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căminar | căminari |
| Articulat | căminarul | căminarii |
| Genitiv-Dativ | căminarului | căminarilor |
| Vocativ | căminarule | căminarilor |
- slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online