căminar

română

Etimologie

Din camănă (învechit „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < slavă (veche)) + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kə.mi'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului căminar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căminar	căminari
Articulat	căminarul	căminarii
Genitiv-Dativ	căminarului	căminarilor
Vocativ	căminarule	căminarilor

1. slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amarnic
• arcănim
• ricanam

Referințe

• DEX '98 via DEX online