camănă
română
Etimologie
Din slavă (veche) kamenĩ („piatră”).
Pronunție
- AFI: /'ka.mə.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului camănă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | camănă | camene |
| Articulat | camăna | camenele |
| Genitiv-Dativ | camenei | camenelor |
| Vocativ | camănă | camenelor |
- odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online