română

Etimologie

Din a sluji + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /slu.ʒi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
slujitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slujitor slujitori
Articulat slujitorul slujitorii
Genitiv-Dativ slujitorului slujitorilor
Vocativ slujitorule slujitorilor
  1. (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă.
  2. (înv.) oștean în slujba domnului țării sau a unui boier.
  3. reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe