cărat
română
Etimologie
Din a căra.
Pronunție
- AFI: /kə'rat/
Substantiv
| Declinarea substantivului cărat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cărat | cărate |
| Articulat | căratul | căratele |
| Genitiv-Dativ | căratului | căratelor |
| Vocativ | căratule | căratelor |
- acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare).
- timpul când se cară fânul sau recolta.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online