Etimologie

Din a căra.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cărat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărat cărate
Articulat căratul căratele
Genitiv-Dativ căratului căratelor
Vocativ căratule căratelor
  1. acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare).
  2. timpul când se cară fânul sau recolta.


Traduceri

Anagrame

Referințe