cărat

română

Etimologie

Din a căra.

Pronunție

• AFI: /kə'rat/

Substantiv

Declinarea substantivului cărat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărat	cărate
Articulat	căratul	căratele
Genitiv-Dativ	căratului	căratelor
Vocativ	căratule	căratelor

1. acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare).
2. timpul când se cară fânul sau recolta.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carta
• catar
• arcat

Referințe

• DEX '98 via DEX online