cărniță

română

Etimologie

Din carne + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kər'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cărniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărniță	cărnițe
Articulat	cărnița	cărnițele
Genitiv-Dativ	cărniței	cărnițelor
Vocativ	cărniță	cărnițelor

1. diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anticar
• catarin
• cântări
• cârnați
• craniat
• arcănit
• crianta
• cătrăni
• înțarcă
• răcănit
• ricanat

Referințe

• DEX '98 via DEX online