căruțărie

română

Etimologie

Din căruță + sufixul -ărie.

Pronunție

• AFI: /kə.ru.ʦə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului căruțărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căruțărie	invariabil
Articulat	căruțăria	invariabil
Genitiv-Dativ	căruțăriei	invariabil
Vocativ	căruțărie	invariabil

1. meșteșugul de a face căruțe.
2. atelier unde se construiesc căruțe.
3. (colectiv) unelte de căruțaș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acareturi
• curățirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online