cărunți

română

Variante

• cărunta

Etimologie

Din cărunt.

Pronunție

• AFI: /kə.run'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului cărunți
Infinitiv	a cărunți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cărunțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cărunțească
Participiu	cărunțit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (înv.) a încărunți.

Cuvinte derivate

• cărunțeală
• cărunțit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canturi
• curtina
• cârnuți
• curanți
• cruntai
• încurat

Referințe

• DEX '98 via DEX online