cărunt

română

Etimologie

Din latină canutus.

Pronunție

• AFI: /kə'runt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cărunt
	Singular	Plural
Masculin	cărunt	cărunți
Feminin	căruntă	cărunte
Neutru	cărunt	cărunte

1. (despre păr, barbă, mustață) care a început să albească; alb, albit.
2. (despre oameni) care are fire de păr alb.

Cuvinte derivate

• căruntețe
• cărunți
• cărunție
• încărunți

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârnuț
• crunta
• curant

Referințe

• DEX '98 via DEX online