curtină

română

Etimologie

Din franceză courtine.

Pronunție

• AFI: /kur'ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului curtină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curtină	curtine
Articulat	curtina	curtinele
Genitiv-Dativ	curtinei	curtinelor
Vocativ	curtină	curtinelor

1. porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane.
2. fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canturi
• cărunți
• cârnuți
• curanți
• cruntai
• încurat

Referințe

• DEX '98 via DEX online