curtină
română
Etimologie
Din franceză courtine.
Pronunție
- AFI: /kur'ti.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curtină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curtină | curtine |
| Articulat | curtina | curtinele |
| Genitiv-Dativ | curtinei | curtinelor |
| Vocativ | curtină | curtinelor |
- porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane.
- fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online