cărunție

română

Etimologie

Din cărunt + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /kə.run'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cărunție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărunție	invariabil
Articulat	cărunția	invariabil
Genitiv-Dativ	cărunției	invariabil
Vocativ	cărunție	invariabil

1. (rar) căruntețe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• centauri
• centuria
• curantei
• curtenia
• căruntei
• cârnuței

Referințe

• DEX '98 via DEX online