cabaniță
română
Etimologie
Din bulgară кабаницa (kabanica), sârbocroată kabanica.
Pronunție
- AFI: /ka'ba.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cabaniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cabaniță | cabanițe |
| Articulat | cabanița | cabanițele |
| Genitiv-Dativ | cabaniței | cabanițelor |
| Vocativ | cabaniță | cabanițelor |
- (înv.) manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online