manta
română
Etimologie
Din poloneză manta, ucraineană манта (manta).
Pronunție
- AFI: /manˈta/
Substantiv
| Declinarea substantivului manta | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manta | mantale |
| Articulat | mantaua | mantalele |
| Genitiv-Dativ | mantalei | mantalelor |
| Vocativ | manta | mantalelor |
- haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; (spec.) palton de uniformă militară.
- (înv.) mantie.
- înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic.
- (la gasteropode) răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium.
Cuvinte derivate
Expresii
- Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el
- A-și întoarce mantaua după vânt = a-și schimba atitudinea după împrejurări
- A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online