cabrioletă

română

Variante

• gabrioletă

Etimologie

Din franceză cabriolet.

Pronunție

• AFI: /ka.bri.oˈle.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cabrioletă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cabrioletă	cabriolete
Articulat	cabrioleta	cabrioletele
Genitiv-Dativ	cabrioletei	cabrioletelor
Vocativ	cabrioletă	cabrioletelor

1. trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă, șaretă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• celibataro

Referințe

• DEX '98 via DEX online