trasă

română

Etimologie

Din franceză, engleză trace.

Pronunție

• AFI: /'tra.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului trasă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trasă	trase
Articulat	trasa	trasele
Genitiv-Dativ	trasei	traselor
Vocativ	trasă	traselor

1. diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulație a terenurilor.
2. (fiz.) linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atras
• sărat

Referințe

• DEX '98 via DEX online