calandra

română

Etimologie

Din franceză calandrer.

Pronunție

• AFI: /ka.lan'dra/

Verb

Conjugarea verbului calandra
Infinitiv	a calandra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	calandrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să calandreze
Participiu	calandrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul.

Cuvinte derivate

• calandrare
• calandrat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

portugheză

(português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

calandra

1. ciocârlie (pasăre)