caleașcă

română

Variante

calească

Etimologie

Cuvântul a putut intra în română pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene.

Pare a fi de origine cehă kolesa (de la kolo „roată”), de aici germană Kalesche, italiană calessa, franceză calèche (> spaniolă calesa). Confer pe de altă parte, turcă kaleska, bulgară калиаска (kaliaska), maghiară kalicka, poloneză kolasa, rusă колeаска (koleaska).

În română pare să fi intrat din turcă sau din rusă (din bulgară, după Conev; însă istoria cuvântului bulgar nu este clară; din maghiară după Gáldi, Dict., 112).

Pronunție

AFI: /kaˈle̯aʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului caleașcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caleașcă	calești
Articulat	caleașca	caleștile
Genitiv-Dativ	caleștii	caleștilor
Vocativ	caleașcă	caleștilor

(înv.) trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile.

Traduceri

Anagrame

clăcășea

Referințe

DEX '98 via DEX online