română

Etimologie

Din franceză élégant < latină elegans, elegantis.

Pronunție

  • AFI: /e.le'gant/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
elegant
Singular Plural
Masculin elegant eleganți
Feminin elegantă elegante
Neutru elegant elegante
  1. (despre îmbrăcăminte) făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei.
  2. (adesea adverbial) care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust.
  3. (fig.) plin de tact, lipsit de brutalitate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe