calmucă

română

Etimologie

Din calmuc.

Pronunție

• AFI: /kal'mu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului calmucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calmucă	calmuce
Articulat	calmuca	calmucele
Genitiv-Dativ	calmucei	calmucelor
Vocativ	calmuco	calmucelor

1. persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce.
2. limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online