calpac
română
Etimologie
Din turcă kalpak.
Pronunție
- AFI: /kal'pak/
Substantiv
| Declinarea substantivului calpac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calpac | calpace |
| Articulat | calpacul | calpacele |
| Genitiv-Dativ | calpacului | calpacelor |
| Vocativ | calpacule | calpacelor |
- (înv.) căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini).
- căciulă purtată la unele uniforme militare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online