calpac

română

Etimologie

Din turcă kalpak.

Pronunție

• AFI: /kal'pak/

Substantiv

Declinarea substantivului calpac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calpac	calpace
Articulat	calpacul	calpacele
Genitiv-Dativ	calpacului	calpacelor
Vocativ	calpacule	calpacelor

1. (înv.) căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini).
2. căciulă purtată la unele uniforme militare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clapca

Referințe

• DEX '98 via DEX online