canțonă

română

Etimologie

Din italiană canzone.

Pronunție

• AFI: /kan'ʦo.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului canțonă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canțonă	canțone
Articulat	canțona	canțonele
Genitiv-Dativ	canțonei	canțonelor
Vocativ	canțonă	canțonelor

1. poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești.
2. cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online