cântec
Variante
- (reg.) cântic
Etimologie
Din latină cantĭcum.
Pronunție
- AFI: /'kɨn.tek/
Substantiv
Declinarea substantivului cântec | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cântec | cântece |
Articulat | cântecul | cântecele |
Genitiv-Dativ | cântecului | cântecelor |
Vocativ | ' | ' |
- șir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument.
- Un cântec foarte izbutit.
- sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte.
- compoziție literară în versuri, adesea însoțită de melodie.
- Cântec popular.
Sinonime
- 1: (muz.) compoziție, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop, (englezism) song
- 3: (muz.) lied, cânt, arie, melodie
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- cântec bătrânesc
- cântec de dor
- cântec de leagăn
- cântec de lume
- cântec de mase
- cântecul lebedei
- cântecul planetelor
Expresii
- Vorba (sau povestea) cântecului = cum se zice; vorba ceea
- Așa-i cântecul = asta e situația
- A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)
Traduceri
cânt, cântare
|
|