canțonetă

română

Etimologie

Din italiană canzonetta.

Pronunție

• AFI: /kan.ʦo'ne.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului canțonetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canțonetă	canțonete
Articulat	canțoneta	canțonetele
Genitiv-Dativ	canțonetei	canțonetelor
Vocativ	canțonetă	canțonetelor

1. mic cântec popular italian; (p.ext.) cântec scurt.
2. poezie lirică italiană, formată din versuri scurte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online