canion

română

Etimologie

Din franceză cañon, germană Cañon.

Pronunție

• AFI: /ka.niˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului canion
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canion	canioane
Articulat	canionul	canioanele
Genitiv-Dativ	canionului	canioanelor
Vocativ	canionule	canioanelor

1. vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canino
• canoni

Referințe

• DEX '98 via DEX online