canoe

română

Etimologie

Din franceză canoë.

Pronunție

• AFI: /kaˈno.e/

Substantiv

Declinarea substantivului canoe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canoe	canoe
Articulat	canoea	canoele
Genitiv-Dativ	canoei	canoelor
Vocativ	canoeo	canoelor

1. ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi.
2. sport nautic care se practică cu canoe.
3. ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri.

Cuvinte derivate

• canoist

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coane

Referințe

• DEX '98 via DEX online