trecut
Etimologie
Din a trece.
Pronunție
- AFI: /tre'kut/
Substantiv
| Declinarea substantivului trecut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trecut | trecute |
| Articulat | trecutul | trecutele |
| Genitiv-Dativ | trecutului | trecutelor |
| Vocativ | trecutule | trecutelor |
- timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp.
- denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință.
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult.
- (loc.adv.) În trecut = altădată, odinioară.
Expresii
- A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să știe de ceea ce a fost
Traduceri
Traduceri
|
Etimologie
Din a trece.
Pronunție
- AFI: /tre'kut/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului trecut | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | trecut | trecuți |
| Feminin | trecută | trecute |
| Neutru | trecut | trecute |
- care nu mai este actual; (p.ext.) de demult, vechi, dispărut.
- care nu mai este actual; demodat.
- (despre unități de timp) anterior celui prezent; precedent.
- Zilele trecute.
- îmbătrânit sau bătrân.
- (despre plante) ofilit, veștejit.
- (despre fructe) care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt.
- (despre materiale, obiecte etc.) consumat (în parte).
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online