capela

română

Etimologie

Din franceză capeler.

Pronunție

• AFI: /ka.pe'la/

Verb

Conjugarea verbului capela
Infinitiv	a capela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	capelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să capeleze
Participiu	capelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lega un cablu sau o parâmă de un catarg.

Cuvinte derivate

• capelare
• capelat
• capelatură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căleap
• apleca
• plăcea
• pleacă

Referințe

• DEX '98 via DEX online