caravanier

română

Etimologie

Din franceză caravanier.

Pronunție

• AFI: /ka.ra.va.ni'er/

Substantiv

Declinarea substantivului caravanier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caravanier	caravanieri
Articulat	caravanierul	caravanierii
Genitiv-Dativ	caravanierului	caravanierilor
Vocativ	caravanierule	caravanierilor

1. conducător al animalelor de povară într-o caravană.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online