carmac
Etimologie
Din rusă кармак (karmak) < din turcă karmak.
Pronunție
- AFI: /karˈmak/
Substantiv
Declinarea substantivului carmac | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | carmac | carmace |
Articulat | carmacul | carmacele |
Genitiv-Dativ | carmacului | carmacelor |
Vocativ | carmacule | carmacelor |
- unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online