română

Etimologie

Din franceză carmélite.

Pronunție

  • AFI: /kar.me'lit/


Substantiv


Declinarea substantivului
carmelit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carmelit carmeliți
Articulat carmelitul carmeliții
Genitiv-Dativ carmelitului carmeliților
Vocativ carmelitule carmeliților
  1. călugăr catolic care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe