caroia

română

Etimologie

Din franceză carroyer.

Pronunție

• AFI: /ka.roˈja/

Verb

Conjugarea verbului caroia
Infinitiv	a caroia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	caroiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să caroieze
Participiu	caroiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aplica un caroiaj pe o hartă topografică, pe un plan etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acoria
• cârâio
• cioara
• ocărai
• orăcăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online