cartiruire

română

Etimologie

Din a cartirui.

Pronunție

• AFI: /kar.ti.ru'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cartiruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cartiruire	cartiruiri
Articulat	cartiruirea	cartiruirile
Genitiv-Dativ	cartiruirii	cartiruirilor
Vocativ	cartiruire	cartiruirilor

1. acțiunea de a cartirui și rezultatul ei; încartiruire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cutrierări

Referințe

• DEX '98 via DEX online