cartiruire
română
Etimologie
Din a cartirui.
Pronunție
- AFI: /kar.ti.ru'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cartiruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cartiruire | cartiruiri |
| Articulat | cartiruirea | cartiruirile |
| Genitiv-Dativ | cartiruirii | cartiruirilor |
| Vocativ | cartiruire | cartiruirilor |
- acțiunea de a cartirui și rezultatul ei; încartiruire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online