ceair

română

Variante

• cier

Etimologie

Din turcă çair.

Pronunție

• AFI: /ʧe̯aˈir/

Substantiv

Declinarea substantivului ceair
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceair	ceairuri
Articulat	ceairul	ceairurile
Genitiv-Dativ	ceairului	ceairurilor
Vocativ	ceairule	ceairurilor

1. (înv. și reg.) loc de pășune (împrejmuit); (p.ext.) câmpie nelucrată în apropierea unei ape.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcei
• caier
• carie
• căire
• crăie
• acrei
• acrie
• areic
• aceri
• acire
• creai

Referințe

• DEX '98 via DEX online