Etimologie

Din turcă çapkın.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯apˈkɨn/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceapcân
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceapcân ceapcâni
Articulat ceapcânul ceapcânii
Genitiv-Dativ ceapcânului ceapcânilor
Vocativ ceapcânule ceapcânilor
  1. (reg.; adesea adjectival) om rău, șiret, rafinat.


Traduceri

Anagrame

Referințe