șiret
Etimologie
Din turcă șerit.
Pronunție
- AFI: /ʃi'ret/
Substantiv
Declinarea substantivului șiret | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | șiret | șireturi |
Articulat | șiretul | șireturile |
Genitiv-Dativ | șiretului | șireturilor |
Vocativ | șiretule | șireturilor |
- bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte.
- fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei.
- sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din turcă șirret.
Adjectiv
Declinarea adjectivului șiret | ||
Singular | Plural | |
Masculin | șiret | șireți |
Feminin | șireată | șirete |
Neutru | șiret | șirete |
- care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid.
- plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil.
- care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor.
- Privire șireată.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online