cenzura

Vezi și : cenzură, cenzúra

română

Etimologie

Din franceză censurer < latină cēnsor. Confer italiană censurare.

Pronunție

• AFI: /ʧen.zuˈra/

Verb

Conjugarea verbului cenzura
Infinitiv	a cenzura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cenzurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cenzureze
Participiu	cenzurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aplica cenzura.
2. (fig.) a exercita un control asupra moravurilor.

Cuvinte derivate

• cenzurabil
• cenzurare
• cenzurat
• cenzură

Cuvinte apropiate

• cenzor
• cenzorial

Traduceri

a aplica măsuri de cenzură

bulgară: цензурирам (български) catalană: censurar (català) daneză: censurere (dansk) engleză: censor (English) esperanto: cenzuri (Esperanto) finlandeză: sensuroida (suomi) franceză: censurer (français) germană: zensieren (Deutsch) italiană: censurare (italiano)

maghiară: cenzúráz (magyar) neerlandeză: censureren (Nederlands) poloneză: cenzurować (polski) portugheză: censurar (português) rusă: цензурировать (русский) (zjensurirowat') spaniolă: censurar (español) suedeză: censurera (svenska) turcă: sansürlemek (Türkçe)

Etimologie

Din cenzură.

Pronunție

• AFI: /ʧenˈzu.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru cenzură.

Referințe

• DEX online