garnitură

română

Etimologie

Din franceză garniture.

Pronunție

• AFI: /gar.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului garnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	garnitură	garnituri
Articulat	garnitura	garniturile
Genitiv-Dativ	garniturii	garniturilor
Vocativ	garnitură	garniturilor

1. accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru.
2. adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură.
3. piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid.
4. grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar.
5. totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare.
6. totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini.
7. ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren.
8. totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație.

Cuvinte compuse

• garnitură de litere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online