O bluză

română

Etimologie

Din franceză blouse.

Pronunție

  • AFI: /'blu.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bluză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bluză bluze
Articulat bluza bluzele
Genitiv-Dativ bluzei bluzelor
Vocativ ' '
  1. obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu.
    Bluză de mătase.
  2. haină de protecție purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe