cerențel
Etimologie
Din latină cerinthe („argințică”), cu sufixul diminutiv -el.
Pronunție
- AFI: /ʧe.ren'ʦel/
Substantiv
Declinarea substantivului cerențel | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cerențel | cerenței |
Articulat | cerențelul | cerențeii |
Genitiv-Dativ | cerențelului | cerențeilor |
Vocativ | cerențelule | cerențeilor |
- (bot.) călțunul-doamnei.
Sinonime
- (bot.) călțunul-doamnei, argințică
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online