centru

română

Etimologie

Din franceză centre < latină centrum.

Pronunție

• AFI: /ˈʧen.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului centru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	centru	centre
Articulat	centrul	centrele
Genitiv-Dativ	centrului	centrelor
Vocativ	centrule	centrelor

1. (mat.) punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice.

   Centrul unui dreptunghi.

2. punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță.

   Centrul unui cerc.

3. punctul de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.

   Centru de greutate.

4. punct central al unei întinderi, al unui spațiu.
5. (spec.) punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde începe partida sau de unde se repune mingea în acțiune, după înscrierea unui gol.
6. punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte.

   Centrul reflexelor.

7. loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală).
8. instituție conducătoare; putere administrativă centrală.
9. poziție politică de mijloc între dreapta și stânga.

Cuvinte derivate

• anticentru
• centruire
• descentra
• topocentru

Cuvinte compuse

• centru de rotație
• centru universitar
• centru de documentare
• centru-dreapta
• centru-stânga

Locuțiuni

• (fig.) în centrul (atenției, preocupărilor etc.) = pe primul plan; la loc de frunte.
• (loc.adj.) de centru = care se situează pe o poziție intermediară, între două opinii extreme.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului centru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	centru	centri
Articulat	centrul	centrii
Genitiv-Dativ	centrului	centrilor
Vocativ	centrule	centrilor

1. jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

Cuvinte compuse

• centru nervos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cernut
• crunte
• curent

Referințe

• DEX '98 via DEX online