cerni

română

Etimologie

Din slavă (veche) črŭniti („a înnegri”), de la crŭnŭ („negru”).

Pronunție

• AFI: /ʧerˈni/

Verb

Conjugarea verbului (se) cerni
Infinitiv	a (se) cerni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cernesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cernească
Participiu	cernit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop.) a vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
2. (v.refl.) a se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. (v.refl.) (fig.) a se mâhni, a se întrista.

Cuvinte derivate

• cerneală
• cernire
• cernit

Traduceri

Traduceri

franceză: noircir (français)

occitană: ennegrir (occitan)

Etimologie

Din cerne.

Pronunție

• AFI: /ˈʧernʲ/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru cerne.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru cerne.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din cerndre.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈsɛɾ.ni/
• (central) AFI: /ˈsɛr.ni/
• (oriental) AFI: /ˈsɛɾ.ni/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru cerndre.
2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru cerndre.
3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru cerndre.

---

friulană

(furlan)

Etimologie

Din latină cernere, din cernō („a cerne, a separa”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

cerni

1. a alege

Sinonime

• sielzi

Cuvinte apropiate

• ciert

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din cernere.

Pronunție

• AFI: /ˈʧerni/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru cernere.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cernere.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din cernō.

Pronunție

• AFI: /ˈker.niː/

Verb

1. forma de prezent infinitiv pasiv pentru cernō.