charmör

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză charmeur („seducător”).

Pronunție

• AFI: /ɧarˈmɶːr/

Substantiv

Declinarea substantivului charmör
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	charmör	charmören	charmörer	charmörerna
Genitiv	charmörs	charmörens	charmörers	charmörernas

1. seducător, fermecător, încântător

Sinonime

• kvinnotjusare

Cuvinte apropiate

• charm
• charmera

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary