charm
Vezi și : Charm |
(English)
Etimologie
Din engleza medie charme, care provine din franceza veche < latină carmen.
Pronunție
- AFI: /tʃɑːm/
Substantiv
charm, pl. charms
- descântec, descântătură; (spec.) amuletă, talisman
- A charm against evil.
- șarm, farmec, grație; (spec.) vino-ncoace, nur
- She tried to win him over with her charms.
- tip de bijuterie, breloc
Sinonime
- 1: amulet, incantation, spell, talisman
- 2: appeal, attraction, charisma
- 3: amulet, dangle, ornament
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Verb
Conjugarea verbului to charm | |
Infinitiv | to charm |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
charms |
Trecut simplu | charmed |
Participiu trecut | charmed |
Participiu prezent | charming |
- a fermeca, a încânta
- He charmed her with his dashing tales of his days as a sailor.
- a descânta, a fermeca, a vrăji
Sinonime
Referințe
(dansk)
Etimologie
Probabil din franceză charme.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului charm | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | charm | charmen | ' | ' |
Genitiv | charms | charmens | ' | ' |
Referințe
(svenska)
Etimologie
Din franceză charme („șarm, farmec”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului charm | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | charm | charmen | charmer | charmerna |
Genitiv | charms | charmens | charmers | charmernas |