seducător

română

Etimologie

Din a seduce + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /se.du.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului seducător
	Singular	Plural
Masculin	seducător	seducători
Feminin	seducătoare	seducătoare
Neutru	seducător	seducătoare

1. care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului seducător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	seducător	seducători
Articulat	seducătorul	seducătorii
Genitiv-Dativ	seducătorului	seducătorilor
Vocativ	seducătorule	seducătorilor

1. persoană care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.
2. bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător.

Cuvinte derivate

• seducătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online