română

Etimologie

Din greacă χύμβαλον (chýmvalon), prin slavă (veche) kimvalŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chimval
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chimval chimvale
Articulat chimvalul chimvalele
Genitiv-Dativ chimvalului chimvalelor
Vocativ chimvalule chimvalelor
  1. vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul, cimbal. talger.
  2. (rar) clopot.


Traduceri

Referințe