taler

română

Etimologie

Din bulgară талeр (taler).

Pronunție

• AFI: /'ta.ler/

Substantiv

Declinarea substantivului taler
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	taler	talere
Articulat	talerul	talerele
Genitiv-Dativ	talerului	talerelor
Vocativ	talerule	talerelor

1. vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie.
2. tavă, tabla.
3. fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas.
4. fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger.
5. piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte.
6. disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv.
7. (la pl.) probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere.

Cuvinte derivate

• talerist

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Taller.

Pronunție

• AFI: /'ta.ler/

Substantiv

Declinarea substantivului taler
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	taler	taleri
Articulat	talerul	talerii
Genitiv-Dativ	talerului	talerilor
Vocativ	talerule	talerilor

1. monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române.

Expresii

• Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alert
• latre

Referințe

• DEX '98 via DEX online