chipilín

spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba nahuatl tzipitl („copil înțărcat”).

Pronunție

• AFI: /tʃi.pi.ˈlin/

Substantiv

chipilín m., chipilines pl.

1. (în America Centrală; s.mf.) copil mic
2. (bot.) gen de plantă leguminoasă, cultivată în Mexic și America Centrală pentru frunzele sale comestibile (Crotalaria longirostrata)

Sinonime

• 1: chiquilín

Cuvinte derivate

• chipilína

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary