chitanțier

română

Etimologie

Din chitanță + sufixul -ier.

Pronunție

• AFI: /ki.tan.ʦi'er/

Substantiv

Declinarea substantivului chitanțier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chitanțier	chitanțiere
Articulat	chitanțierul	chitanțierele
Genitiv-Dativ	chitanțierului	chitanțierelor
Vocativ	chitanțierule	chitanțierelor

1. carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online