foaie

română

Etimologie

Din latină folia (pluralul, devenit singularul, al lui folium), cu unele sensuri după franceză feuille.

Pronunție

• AFI: /'fo̯a.je/

Substantiv

Declinarea substantivului foaie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	foaie	foi
Articulat	foaia	foile
Genitiv-Dativ	foii	foilor
Vocativ	foaie	foilor

1. frunză.
2. sepală sau petală.
3. bucată dintr-un material cu una dintre dimensiuni foarte mică în raport cu celelalte două.
4. bucată dreptunghiulară de hârtie (de scris); filă a unei cărți, a unui registru sau a unui caiet.
5. (urmat de determinări) adeverință, dovadă oficială care atestă un drept, o obligație, etc.
6. (înv.) ziar, revistă.
7. lățimea unei pânze; bucată de pânză întrebuințată în toată lățimea ei la confecționarea unei haine.
8. (la pl.) fustă.
9. strat de aluat, subțiat cu vergeaua, din care se fac plăcinte, tăiței, etc.

Cuvinte derivate

• foicică
• foios
• foiță
• răsfoi

Cuvinte compuse

• foaie-grasă
• foaie volantă
• foaie de drum
• foaie de zestre, foaie dotală
• foaie de titlu
• foaie de cort

Expresii

• A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba purtarea sau atitudinea față de cineva, devenind mai aspru

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online