română

Etimologie

Din cișmea + sufixul -giu.

Pronunție

  • AFI: /ʧiʃ.meˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
cișmegiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cișmegiu cișmegii
Articulat cișmegiul cișmegiii
Genitiv-Dativ cișmegiului cișmegiilor
Vocativ cișmegiule cișmegiilor
  1. slujbaș însărcinat în trecut cu supravegherea rețelei de cișmele în București.


Traduceri

Referințe